Si am luat pomi fructiferi!

Nu oricum, ci ceva ce imi doream, citisem si ramasese in stand by de ceva vreme. Iar sambata pentru ca oricum a fost Radu sa ia fitinguri si tevi si filtre, am luat fata si ne-am oprit la aer, in zona de gradina. Unde, spre marea mea bucurie, am gasit soiurile pe care mi le doream. De meri (Florina si Mutzu), peri (Napoca), un cais (Bergeron), pruni (Silvia), un cires (Stella) si un visin (de Debretin) - in total 9 pomisori.

Ca si amplasare, am tras aproape de trasa si implict de casa (am lasat vreo 3 m pana in terasa, caci o sa aranjam si aleiuta) casul, visinul si ciresul si catre parcare - parul. I-am plantat, jale mare insa pe mine ca trebuie sa-i tai si mi-e mila, sunt tare frumusei si par fragili, desi stiu ca se prind. Pamantul in gropi este de padure, negru si parfumat, peste care am scuturat pungi de pamant de flori, cu amestec de turba. Si asa, la cat de saracacios este solul acolo in zona, e cam tot ce puteam sa intreprind.

Am protejat cat am putut pamantul din jurul tulpinii cu bidoane mari de 5-8 litri, ca sa pastrez nivelul la care trebuie sa ajungem cu pamantul si ca sa las sa se imprastie in sol cat mai putin apa. Ma intereseaza sa se taseze putin, natural adica prin udare, pamantul proaspat pus langa radacina si sa mai adaug pana da un inghet tampit. Trebuie sa le invelesc tulpina (am folie de plastic cu tot cu folie de protectie pentru sticle) si in acelasi timp sa ii proptesc pe toti (am apucat sa pun "araci" doar pentru 4 sau 5).

Ca si inaltime, am inteles asa: daca vreau coroana mai joasa - copacelul se tunde cam la 1,20 m. Celelalte praguri sunt pentru pom de inaltime medie 1,30 - 1,40 m  iar pentru un pom fructifer inalt (cam ce-mi doresc eu din cauza umbrei) se face tunderea la 1,40 - 1,50 m. Inca mai socotesc sa vad daca mai iau ceva (piersic mai vreau, insa acel soi care are cel mai putn puf), cum sa il incadrez in coronamentul existent si daca nu ar fi mai bine sa folosesc mai multe trepte de inaltime.

Deocamdata atat, insa o sa vin (si pentru mine, si pentru voi) cu detalii despre fiecare copacel in parte. Oricum, sunt foarte incantata caci sunt soiuri romanesti, din pepeiniera de prin Alba si din cate mi-am adus aminte la fata locului, sunt soiuri fara pufuri si destul de rezistente.

Iar bonusul a constat in 3 butasi de vie, struguri albi, de masa sau vin, pe care urmeaza sa-i plantez. Abia astept!

Frumos, zic, nu?

Comuniunea om-natura. In casa! (3)

O stiti p'aia cu broasca?


"O broasca stand pe frunza unui nufar pe un lac. La un moment dat striga(asa... de nebuna..):
- Hei, you!
Dupa care se arunca in apa, iese la suprafata se urca pe alta frunza de nufar si intreaba:
- Who, me?"

Asa si cu ultima co-locatara care s-a mutat la noi si a vietuit la caldurica aproape 10 zile. O broasca singurica, frumusica-maricica, verde-kaky s-a aciuat ceva timp in baie (era sa calc de cateva ori pe ea) si cum aprindeai lumina, ţop-ţop direct sub scurgerea de la WC. Unde nu ajungi decat cu (eventual) o coala de hartie (apropos, nu stiu cum a avut tata loc sa stupe marele gauroi de langa teava!). Ma rog, se imputinasera din tantari si muste iar mie mi-e mila de vituitoare si nu prea mi-e frica de ele, am decis s-o mai las sa vedem daca iese la interval si o dau afara.

Dupa o saptamana de aprins lumina brusc si cautat broscuta (unde-o fi? sub masina de spalat, in punga de hartie? no, tot langa WC), am renuntat caci ramasese si usa la baie deschisa cateva zile si m-am resemnat, m-am gandit ca o voi gasi pe undeva, prin casa. Eventual pe saltea! Bleagh!

Buun, trece timpul, luam pat nou fetii, mergem la concert la BZN (care a fost extraordinar!) si venim acasa dupa 12 noaptea, pe ceasul neactualizat la ora de iarna. Schimb cupilu dormind, ne pregatim de culcare si, nu stiu de ce, ma duca la bucatarie (usa era inchisa, lumina stinsa)...

Sa calc pe broasca si mai multe nu! Trona, mai maricica (bune mustele din casa!) decat cum o stiam eu, aproape nemiscata, fix in drum. Evident ca ma vede si fuga sub masa, unde nu am decat o punga - m-am speriat de soricel si la mine in bucatarie nu mai e nimic pe jos. Se baga pe langa punga, se frichine, fasaie, era oarecum disperata... Eu, cu mana bagata intr-o punga de senvisuri (citisem pe undeva ca daca vor sa se apere iti mai fac si pipi in mana, fapt confirmat practic si de Radu mai demult :)  ) pe sub masa, dupa ea, inarmata si cu farasul, ca sa ii blochez drumul. O iau in mana cu delicatete, se zbate, face pipi si scapa fugind iar sub masa, langa punga (cam proaste broastele astea, eu m-as fi bagat sub dulap!), lasand in urma pe gresie mici plesti umede.

Hai iar pe jos, cu punga pe mana, in sfarsit cu convingerea ca pot s-o tin mai bine. A si oracait chinuit, ii batea inima sau gusa de mi-era si mila. Aia e, anunt sotul ca "gata, am gasit animalul!" si o arunc afara.

Apogeu: singura zona unde, fara sa ma uit am aruncat broscuta, cu bolta, a fost o cutie de carton cu apa, inmuiata bine. Am vrut s-o arunc pe un petic de iarba sau pe nisip, parol, sa nu se raneasca si sa nu o fugareasca Bita. S-a auzit poc! dar cred ca a supravietuit, caci dimineata nu mai era nimic si nimeni langa cutie sau pe ea, sau in vecinatate.

Pfffff, ce poate sa mai urmeze?

Comuniunea om-natura. In casa! (2)

Eeeee, pentru cei care n-au apucat sa vaza prea mare lucru pe alte zone de net, poate ca merita sa vedeti ce-am patit cu un soricel din bucatarie :)

Dupa ce ne-am mutat, cu tot cu mobile, vine tata intr-o zi si zice, asa, ca dintr-o nimica toata, "Mai copii, la voi in bucatarie e un miros ciudat!". Eu nestiind cum e cu lighioane, dau vina pe ceva stricat sau pe ceva de la gunoi, nu mai stiu, vase murdare - na, orice numai sa ma disculp. Ma cam simteam cu musca...

Ma lasa in pace si uitam. Si mai trece o zi, doua, o saptamana.Intr-o seara ma duc sa alerg un soricel la vecini in casa, ei fiint mai inspaimantati decat mine la vederea unui gandac: vorbeau si strigau si fugeau pe scari sus, la etaj, de teama sa nu ii atace balaurul. Bine, poate e o reactie normala, caci majoritatea reactioneaza vehement la vederea unui soricel, iar in aceste conditii clar eu sunt aia nebuna. Insa na, ce sa fac, mie nu mi-e frica de el, asa ca manata de al meu sot care mai si facea misto cum ca daca vede soricel prin casa, o sa vad doar colbul de pe urmele lui, m-am dus (cu fata dupa mine!) la vecini. Inarmata cu o matura, alaturi de capul tinerei familii, in timp ce restul (jumatatea feminina a lui si copilul, alaturi de socri) vociferau de pe undeva, am incepu sa mutam mobile, sa bagam lanterna pe sub mobile etc. Cu fie-mea motz si ea, sa-l vada. Intr-un final, iese pe hol, pac!pac! doua maturi  in cap si gata. Eu doar l-am aruncat pe camp, dar zic ca am contribuit pozitiv.

Si tocmai ce ma hlizeam eu, na! Intr-o noapte ma mananca talpile si ma duc in bucatarie sa iau ceva (nu mai stiu ce), pe la 1. Vad un gandac, hait! Dupa el! Cu plici si insecticid, plus un morman de servetele. E da! se ascunde undeva pe sub masa, intr-un maldar de pungi si sacose cu diverse, in timp ce eu incep sa le fosnesc, sa le ridic, sa le misc. Ajung la niste pungi cu fasole, fideluta, d-astea. Zic, daca tot mi s-a dus naibii somnul, sa le iau, le sterg si le pun in dulap...

Ridic prima punga, pesmet parca, sau gris. Incepe sa curga. "Hm", zic, "poate mi se pare!". O las inapoi in punga si scot alta: curge!  Ce puii mei? O ridic si o intorc: o ditamai gaura, pe unde curgea fideluta. Bineinteles ca ma mir "Ce mama ma-sii de gandac, astia nu mananca plastic!"

E da, si incep sa ridic pe rand toate pungile, ca sa constat gauri si sa imi dau seama ca pe undeva am un soricel. Dupa ce arunc tot ce am gasit, realizez ca intr-adevar se simtea un miros ciudat, acid. Pungi gaurite, resturi de rahatei, ziceai ca sta de ceva timp p'acolo. Bine insa ca nu am folosit nimic! La-m gasit in acea noapte, statea in vasul roman, isi facea culcus! cu frunze uscate, servetele, resturi din rosaturile de la alte plase ecologice, ce mai, se simtea ca acasa. Si mic, saracu', mi-a fost oarecum mila de el.

Ma rog, am scris pe ici pe colo, am primit sfaturi, am incercat capcane (castron-nuca-sunculita) dar in zadar, miselul se cuibarise sub chiuveta (a si cazut pe jos cand am deschis intr-o zi usile brusc, la dulap). Am ras ca fraiera cand l-am vazut cum cade ca prostu'.

Faceam razii o data la cateva ore! Adica ma duceam tiptil si deschideam brusc usile pe la dulapuri. Sa stiti ca dupa miros am depistat toate oalele pe unde a umblat sau si-a facut si anume nevoile. Tot traseul si cutiile de sub chiuveta! Noroc ca am luat masina de spalat vase, ca am sterilizat inca o data tot, super inventie.

Dar, cu tot efortul, am apelat la o metoda cruda, insa daca ma gandesc la ce boli pot imprastia, cred ca e mai important sa imi pazesc copilul si familia: lipici aplicat pe un carton, slaninuta afumata si... dimineata abia am avut puterea sa iau capcana pe care mai misca un soricel, candva mult prea curios. Le-am spus alor mei, insa am avut puterea sa si ma misc repede, sa nu-l vada fata. Reclama facuta, vecinii au mai prins cativa de atunci, cu aceasta varianta iar eu inca deschid brusc dulapuri si miros cu nesat: oare mai vine vreunul?

Pana atunci insa am pus in 2 prize niste mecanisme cu impulsuri, orientate spre usa, cica ar alunga rozatoarele. Si gandacii. Si altele.

Si totusi... :)

Comuniunea om-natura. In casa! (1)

Ma gandeam sa va descriu intalnirea noastra cu natura, odata cu mutatul la casa... Cu natura de langa casa, de la vecini, din casa... Mai ales din casa!

Prima vizita a fost cea a miriapozilor (niste chestii ca niste viermisori mici si negri) care sunt fascinanti ca si mod de deplasare. Cu zeci de picioruse care fac waving in drumul lor catre... nu se stie, uneori merg in cerc. Deci e cam prosti.

Totul e ok, pana iti intra prin casa iar tu ca o mama responsabila ii arati copilului ca sa nu se sperie, incerci sa-i iei cu un servetel si... constati ca PUT! MARE SI TARE SI GREU !!!!! Au niste glande care probabil ii apara de inamici, insa imi bag picioru', miros ingrozitor! Ii gasesti pe jos, pe sus, pe pereti, pe tavan! Pe intrerupator... si cat a fost cald, probabil simteau ca in casa e mai racoare, urcau pe pereti si incercand sa ii dai jos cu matura, mai rau faceam - mirosul e ingrozitor.

Asa ca am dezvoltat o tehnica aparte: ii iau usor cu o jumatate de servetel si strang apoi marginile servetelului cu mare precizie, insurubat, ca sa nu aiba pe unde iesi ceva. Orice. Chiar si o molecula de putoare. Si la WC cu ei, sau daca e mai aproape, la gunoi.

M-am obisnuit, sunt calma in continuare, frumos e ca a inceput sa adopte si fie-mea tehnica si vad ca e totul ok. Chiar ma anunta sau corecteaza vecinii cand ei spun ca sunt viermi: "Nu, sunt miriapozi!"

Ce mai, imbogatim cultura inui copil de 4 ani :)) !

Prima ploaie torentiala

Foarte interesant, dupa prima ploaie torentiala sau mai bine zis, ploaie insirata pe 2 zile cu accente torentiale, aleea si parcarea s-au comportat impecabil. Pomisorii (pini, brazi si molidul) au baut pe saturate, garduletul de tuia parca s-a mai inviorat, incepe sa inverzeasca gradina...  In prag de iarna!!!!

Feed-back- ul este de forma: nu am balti, am adormit instant ascultand muzica stropilor, nu prea se lipesc pietricele pe picioare. Am urcat frumos in masina, fara jumatate din lotul de langa casa pe talpi. Deci pana acum - nota 20.

Punct de experimentare: cred ca ar fi fost si mai bine daca aveam un gazon, o iarba, o ceva, care sa curete bine talpile (ajung totusi cu mici pietricele pana sus pe scari, la intrarea in casa). Studiem varianta unui covoras taiat si prins de trepte, care sa curete bine pana la usa orice surplus. Sau un adaos de piatra mai mare decat margaritarul ca si ultim strat si care oricum sa aseze bine toata baza.

Dar, una peste alta, sunt foarte multumita de rezultat. La anu' pun verde :)

Locul de parcare din curte - materiale ecologice (in lucru)

In lucru, cu un pat de umplutura de pamant (terenul a fost in maaare panta), nisip si pietris margaritar, apoi sac si deasupra - cofrajele. 50x50 cm, aici sunt cam 2 bucati una langa alta si urma umplutura, la care contribuiam cu totii  (din nou pietris).

Aleea de la poarta pana la scari, plus in jurul casei le vom face din acelasi material (sau aceleasi materiale), cu mentiunea ca strict pe langa casa ne dorim nu neaparat soclu, ci in special gazon si flori pitice.

Mult mai frumos, nu????

 Ma intereseaza mult, voi cum aveti? Sunteti multumiti de solutia adoptata?

UPDATE: poza cu lucrarea finala si trecuta deja printr-o iarna AICI.

Locul de parcare din curte - materiale ecologice

Da, asa cum scrie si in titlu, chiar am folosit material ecologic: un fel de cofraje verzi, se gasesc in comert in hipermarket-urile de specialitate. Ca si cost, te duc la fel cu betoanele, insa trebuie tinut cont de urmatoarele:

1.  Sunt foarte usoare (le cumperi si le transporti tu) - au incaput 60 bucati intr-un Logan.

2.  Asternutul de pamant-pietris-nisip nu trebuie sa fie perfect-perfect, la dunga orizontal.

3.  Merge foarte bine sa folosesti diverse folii (inclusiv saci de rafie) deasupra nisipului, apoi pui cofrajul (care are niste dintisori gen mos-baba pentru ghidaj) si in gaurile de cofrajpui pietris mic (gen margaritar).

4.  Fiind din plastic ecologic, au un termen de degradare de 12-15 ani - suficient ca sa se aseze pamantul si pietrisul, sa se intareasca si eventual sa mai vii cu un strat de ceva (ca e nisip, ca e pietris, ca e pamant).

5.  Udat cu regularitate, desi alte plante gen buruieni nu vor mai iesi din cauza bazei de sac, tesatura destul de mica, totul se va drena frumos si in picatura mica iar aceasta parcare ecologica se poate imbogati cu gazon.

6.  Daca vrei gazon, uzi bine, mai adaugi pamant foarte mic ca si granulatie, nisip si insamantezi apoi uzi dupa regula de intretinere a gazonului.

7.  Drenaj excelent in orice conditii de debit de apa.

8. Timp de lucru efectiv: 1-2 zile pentru 1 persoana daca este mult pamant de completat pentru a avea totusi o linie orizontala, pentru o suprafata de 20-22 mp.

9.  Placa de cofraj are o dimensiune la care se vede repede suprafata acoperita: 50x50 cm.

Promit sa revin cu poze, pentru perioada in lucru si rezultatul final.

Trucuri simple pentru a va zugravi peretii in culori

Este adevarat ca zugravitul in culori este un subiect vast si de multe ori cele mai bune sfaturi si idei vin atunca cand incepi amenajarea si deja esti obisnuit cu spatiile ce vor fi redecorate. Vizualizarea si destinatia fiecarei incaperi, mai ales cand vorbim de bloc, trebuie sa isi atinga scopul si prin culoarea ambientala.

Deoarece am vorbit deja despre acest subiect in articolul Viata in culori sau cum sa-ti inviorezi apartamentul, acum va vom prezenta cateva mici trucuri utile pentru succesul deplin al renovarii:

    1. Cel mai indicat este ca pe acei pereti pe care va doriti sa-i nuantati sa faceti probe si sa aplicati mostre de culoare. Asteptati sa se usuce sau mai bine urmariti ziua si noaptea (la lumana artificiala) modul in care se prezinta culoarea si impactul vizual asupra d-voastra.

    2. Va fi mult mai usor daca veti lucra cu materie prima alba pe care o puteti colora dupa bunul plac, inchizand sau dimpotriva estompand tonurile pana ajungeti la nuanta dorita.

    3. Pentru un bun amestec al culorii in vopsea, folositi un mixer atasat la o bormasina.

    4. Pastrati intotdeauna o mostra de culoare intr-un recipient curat, transparent sai alb, de preferat o sticla sau un borcan cu gura mai mica, etanseizati capacul si in caz de accidente casnice (inundatii, desenele copiilor etc.), va fi mai usor sa obtineti din nou aspectul dorit.

    5. Intotdeauna aplicati mai multe straturi.

    6. Daca albul este predominant, ganditi-va bine inainte de a va alege mobila si decoratiunile, pentru ca prin acestea va trebui sa va exprimati personalitatea. Unul din dezavantajele albului este acela ca etaleaza foarte repede praful depus in zona caloriferelor si la colturile dinspre tavan, langa tevi sau intrerupatoiare

    7. Caloriferele, daca nu va doriti sa iasa prea mult in evidenta, le puteti vopsi in alb sau in nuanta peretilor, insa este mai greu de potrivit culoarea.

Totul trebuie atent gandit si inainte sa va apucati de teaba consultati un specialist in domeniu sau macar pe altcineva care a trecut prin experienta similara, analizati oferta de pe piata iar noi nu putem decat sa va dorim pe mai departe inspiratie si spor!

Planificarea construirii unei case

Sa zicem ca deja ati luat decizia de a va costrui o casa. Acum, urmeaza etapa planificarii si a gasirii unor raspunsuri, impreuna cu familia, la zeci sau sute de intrebari ce incep sa va invadeze mintea: cu ce, cu cine, de care, cat de mare, din ce materiale etc. In acest articol voi incerca sa evidentiez cateva aspecte pe care sa le aveti in vedere pentru a va face viata mai usoara.

Finantarea. Stabiliti de la inceput un buget aproximativ. Vedeti daca puteti strange intreaga suma intr-un orizont de timp acceptabil sau daca este nevoie sa apelati si la alte forme de finantare. Aici aveti urmatoarele optiuni:

- Credit imobiliar: Imprumut garantat garantat prin salarii, giranti sau ipoteca pe alta locuinta, ce poate fi utilizat pentru achizitionarea, constructia sau modernizarea unei locuinte.

- Credit ipotecar: credit garantat prin ipoteca asupra locuintei achizitionate

- Leasing imobiliar: in acest caz, proprietarul imobilului este, pana la achitarea integrala a ratelor, firma de leasing.

Indiferent de tipul de finantare ales, comparati cu mare atentie ofertele mai multor institutii financiare.

Terenul pe care vom construi.

 Despre acest subiect exista un articol separat aici.

Gandirea proiectul casei. Incercati sa va imaginati in viitoarea casa si sa stabiliti: de cat spatiu de depozitare aveti nevoie, cat de mari si cate la numar sa fie dormitoarele, numarul bailor si cum aveti de gand sa le amenajati, bucataria – cum va fi utilata, unde vor sta diversele aparate electrocasnice, spatiul de zi – unde va fi asezat televizorul, boxele instalatiei de sunet, ganditi de la inceput unde si cate la numar vor fi amplasate prizele (care oricum, niciodata nu sunt suficiente), daca lucrati si acasa e bine sa ganditi un birou separat, doriti si garaj sau nu, camera tehnica, camera hobby, atelier etc.

Incercati sa va hotarati asupra unui tip de casa: din caramida, din BCA, din beton armat turnat in cofraje termoizolante sau din lemn. Fiecare are avantaje si dezavantaje. Stabiliti organizarea pe verticala: demisol, parter, etaj, manasarda.

Cand aveti clarificate aspectele de mai sus mergeti la un arhitect impreuna cu care veti vedea ce se poate face si ce nu si veti armoniza toate cerintele dumneavoastra tinand cont de diferite restrictii constructive sau financiare. In urma discutiilor cu acesta este posibil sa renuntati la anumite cerinte sau, la sugestia lui, sa apara elemente noi. Intr-un final va rezulta proiectul de executie cu descrierea detaliata atat a factorilor de natura tehnica cat si a acelora de natura estetica.

Terenul pe care vom construi

Inainte de a va gandi la detaliile legate de construirea unei case noi trebuie tratate cu maxima seriozitate aspectele ce tin de terenul pe care veti amplasa imobilul. La prima vedere nu este nimic dificil dar, ignorarea unor detalii in aceasta etapa pot duce la probleme serioase in viitor.

    • daca nu aveti terenul si urmeaza sa-l cumparati, este bine sa apelati la un avocat pentru a verifica situatia juridica a terenului (posibila existenta a unor litigii in care este implicat vanzatorul)

    • vecinatatile terenului, dimensiunile si forma acestuia, deschiderea la stradala etc. Aceste elemente pot impune anumite restrictii ce se vor rasfrange asupra amplasarii si dimensiunilor viitoarei case.

    • drumul de acces la teren

    • existenta sau nu a utilitatilor in apropierea terenului (apa, canalizare, electricitate, gaz)

    • distanta pana la anumite zone de interes: spatii comerciale, scoli, gradinite, cabinete medicale, mijloace de transport in comun etc.

    • existenta in apropiere a unor surse de poluare (gropi de gunoi, uzine, linii de cale ferata etc.)

    • existenta anumitor limitari sau interdictii de construire pe terenul respectiv. Aceste informatii rezulta din planul de urbanism zonal (PUZ) si planul de urbanism general (PUG). Daca exista un certificat de urbanism, in acesta sunt trecute informatii legate de regimul de inaltime al cladirii, aliniamentul stradal, procentul de ocupare al terenului (POT) si coeficientul de utilizare al terenului (CUT). Daca terenul este strabatut de retele de cabluri sau conducte este posibil sa nu aveti voie sa construiti deloc.

    • existenta unui studiu geotehnic ce ofera informatii despre consistenta si structura solului, nivelul panzei de apa etc. Costurile legate de fundatia imobilului sunt puternic influentate de natura solului.

Abia cand toate aceste aspecte au fost considerate puteti trece linistiti la urmatorii pasi ce va vor conduce spre casa visata.