Filtrul de cafea curatat cu otet

      Da, stiu ca multi cunosc otetul si proprietatile miraculoase in ce priveste curatarea casei si a diferitelor obiecte, insa eu abia acum am ajuns sa am nevoie de el.

      Intr-o dimineata (dupa mai bine de 1 an de functionare cu apa dura) cafetiera nu a mai vrut sa traga apa din rezervor. Nefiind ieftina, m-am luat cu mainile de cap: gata, s-a dus naibii si s-a stricat! Am desfacut capacul si tot ce s-ar fi putut, insa nu se vedea nimic care sa fi intrat pe canalul de absorbtie. Fusese sters cu servetel uscat cu o zi inainte, deci clar cazuse o bucatica de servetel, nu?

      NU! Se infundase cu calcar! Am turnat cateva "gaturi" de otet (va place cantitatea exacta, nu?) echivalent pentru o jumatate de cescuta de cafea, direct in rezervorul cu apa, si el plin cam jumatate la randul sau.

      Ah ce frumos arata in poza.... Al nostru nu mai e asa :)  

Bun, am reasamblat capacul si am dat drumul de vreo 5-6 ori la filtru, lasam chiar si 30 de secunde sa incinga bine apa desi nu curgea nimic si mi-era o mila de aparat ... Fara rezultat. Dar dupa ce vaporii fierbinti au intrat pe unde trebuia si au trecut vreo 2 ore de chin - s-a stricat! il stric! il fac! ce ma fac???? - am avut primele picaturi de apa. ALBE! Calcarul obturase complet traseul iar vaporii fierbinti incepusera sa-l dizolve... Ca atare dupa inca o mica pauza, toata apa cu otet a trecut cu succes prin traseul eliberat direct in vasul de sticla.

      Deci: chiar daca nu aveti probleme, e bine ca macar 1 data la cateva luni sa umpleti rezervorul jumate si sa adaugati otet, in dilutie - simplu folosit poate ataca si coroda interiorul filtrului, desi daca este de marca, nua re componente care sa rugineasca. Dar de ce sa ne riscam?

      Se lasa un ciclu normal, apoi se lasa putyin sa se raceasca si se face acelasi traseu, dara cu apa curata.

      Si gata!

Hm... ar trebui sa urmeze masina de spalat vase si masina de spalat rufe... Dar mai am de citit, nu vreau sa fac vreo boacana.

Comuniunea om-natura. In casa! (3)

O stiti p'aia cu broasca?


"O broasca stand pe frunza unui nufar pe un lac. La un moment dat striga(asa... de nebuna..):
- Hei, you!
Dupa care se arunca in apa, iese la suprafata se urca pe alta frunza de nufar si intreaba:
- Who, me?"

Asa si cu ultima co-locatara care s-a mutat la noi si a vietuit la caldurica aproape 10 zile. O broasca singurica, frumusica-maricica, verde-kaky s-a aciuat ceva timp in baie (era sa calc de cateva ori pe ea) si cum aprindeai lumina, ţop-ţop direct sub scurgerea de la WC. Unde nu ajungi decat cu (eventual) o coala de hartie (apropos, nu stiu cum a avut tata loc sa stupe marele gauroi de langa teava!). Ma rog, se imputinasera din tantari si muste iar mie mi-e mila de vituitoare si nu prea mi-e frica de ele, am decis s-o mai las sa vedem daca iese la interval si o dau afara.

Dupa o saptamana de aprins lumina brusc si cautat broscuta (unde-o fi? sub masina de spalat, in punga de hartie? no, tot langa WC), am renuntat caci ramasese si usa la baie deschisa cateva zile si m-am resemnat, m-am gandit ca o voi gasi pe undeva, prin casa. Eventual pe saltea! Bleagh!

Buun, trece timpul, luam pat nou fetii, mergem la concert la BZN (care a fost extraordinar!) si venim acasa dupa 12 noaptea, pe ceasul neactualizat la ora de iarna. Schimb cupilu dormind, ne pregatim de culcare si, nu stiu de ce, ma duca la bucatarie (usa era inchisa, lumina stinsa)...

Sa calc pe broasca si mai multe nu! Trona, mai maricica (bune mustele din casa!) decat cum o stiam eu, aproape nemiscata, fix in drum. Evident ca ma vede si fuga sub masa, unde nu am decat o punga - m-am speriat de soricel si la mine in bucatarie nu mai e nimic pe jos. Se baga pe langa punga, se frichine, fasaie, era oarecum disperata... Eu, cu mana bagata intr-o punga de senvisuri (citisem pe undeva ca daca vor sa se apere iti mai fac si pipi in mana, fapt confirmat practic si de Radu mai demult :)  ) pe sub masa, dupa ea, inarmata si cu farasul, ca sa ii blochez drumul. O iau in mana cu delicatete, se zbate, face pipi si scapa fugind iar sub masa, langa punga (cam proaste broastele astea, eu m-as fi bagat sub dulap!), lasand in urma pe gresie mici plesti umede.

Hai iar pe jos, cu punga pe mana, in sfarsit cu convingerea ca pot s-o tin mai bine. A si oracait chinuit, ii batea inima sau gusa de mi-era si mila. Aia e, anunt sotul ca "gata, am gasit animalul!" si o arunc afara.

Apogeu: singura zona unde, fara sa ma uit am aruncat broscuta, cu bolta, a fost o cutie de carton cu apa, inmuiata bine. Am vrut s-o arunc pe un petic de iarba sau pe nisip, parol, sa nu se raneasca si sa nu o fugareasca Bita. S-a auzit poc! dar cred ca a supravietuit, caci dimineata nu mai era nimic si nimeni langa cutie sau pe ea, sau in vecinatate.

Pfffff, ce poate sa mai urmeze?

Comuniunea om-natura. In casa! (2)

Eeeee, pentru cei care n-au apucat sa vaza prea mare lucru pe alte zone de net, poate ca merita sa vedeti ce-am patit cu un soricel din bucatarie :)

Dupa ce ne-am mutat, cu tot cu mobile, vine tata intr-o zi si zice, asa, ca dintr-o nimica toata, "Mai copii, la voi in bucatarie e un miros ciudat!". Eu nestiind cum e cu lighioane, dau vina pe ceva stricat sau pe ceva de la gunoi, nu mai stiu, vase murdare - na, orice numai sa ma disculp. Ma cam simteam cu musca...

Ma lasa in pace si uitam. Si mai trece o zi, doua, o saptamana.Intr-o seara ma duc sa alerg un soricel la vecini in casa, ei fiint mai inspaimantati decat mine la vederea unui gandac: vorbeau si strigau si fugeau pe scari sus, la etaj, de teama sa nu ii atace balaurul. Bine, poate e o reactie normala, caci majoritatea reactioneaza vehement la vederea unui soricel, iar in aceste conditii clar eu sunt aia nebuna. Insa na, ce sa fac, mie nu mi-e frica de el, asa ca manata de al meu sot care mai si facea misto cum ca daca vede soricel prin casa, o sa vad doar colbul de pe urmele lui, m-am dus (cu fata dupa mine!) la vecini. Inarmata cu o matura, alaturi de capul tinerei familii, in timp ce restul (jumatatea feminina a lui si copilul, alaturi de socri) vociferau de pe undeva, am incepu sa mutam mobile, sa bagam lanterna pe sub mobile etc. Cu fie-mea motz si ea, sa-l vada. Intr-un final, iese pe hol, pac!pac! doua maturi  in cap si gata. Eu doar l-am aruncat pe camp, dar zic ca am contribuit pozitiv.

Si tocmai ce ma hlizeam eu, na! Intr-o noapte ma mananca talpile si ma duc in bucatarie sa iau ceva (nu mai stiu ce), pe la 1. Vad un gandac, hait! Dupa el! Cu plici si insecticid, plus un morman de servetele. E da! se ascunde undeva pe sub masa, intr-un maldar de pungi si sacose cu diverse, in timp ce eu incep sa le fosnesc, sa le ridic, sa le misc. Ajung la niste pungi cu fasole, fideluta, d-astea. Zic, daca tot mi s-a dus naibii somnul, sa le iau, le sterg si le pun in dulap...

Ridic prima punga, pesmet parca, sau gris. Incepe sa curga. "Hm", zic, "poate mi se pare!". O las inapoi in punga si scot alta: curge!  Ce puii mei? O ridic si o intorc: o ditamai gaura, pe unde curgea fideluta. Bineinteles ca ma mir "Ce mama ma-sii de gandac, astia nu mananca plastic!"

E da, si incep sa ridic pe rand toate pungile, ca sa constat gauri si sa imi dau seama ca pe undeva am un soricel. Dupa ce arunc tot ce am gasit, realizez ca intr-adevar se simtea un miros ciudat, acid. Pungi gaurite, resturi de rahatei, ziceai ca sta de ceva timp p'acolo. Bine insa ca nu am folosit nimic! La-m gasit in acea noapte, statea in vasul roman, isi facea culcus! cu frunze uscate, servetele, resturi din rosaturile de la alte plase ecologice, ce mai, se simtea ca acasa. Si mic, saracu', mi-a fost oarecum mila de el.

Ma rog, am scris pe ici pe colo, am primit sfaturi, am incercat capcane (castron-nuca-sunculita) dar in zadar, miselul se cuibarise sub chiuveta (a si cazut pe jos cand am deschis intr-o zi usile brusc, la dulap). Am ras ca fraiera cand l-am vazut cum cade ca prostu'.

Faceam razii o data la cateva ore! Adica ma duceam tiptil si deschideam brusc usile pe la dulapuri. Sa stiti ca dupa miros am depistat toate oalele pe unde a umblat sau si-a facut si anume nevoile. Tot traseul si cutiile de sub chiuveta! Noroc ca am luat masina de spalat vase, ca am sterilizat inca o data tot, super inventie.

Dar, cu tot efortul, am apelat la o metoda cruda, insa daca ma gandesc la ce boli pot imprastia, cred ca e mai important sa imi pazesc copilul si familia: lipici aplicat pe un carton, slaninuta afumata si... dimineata abia am avut puterea sa iau capcana pe care mai misca un soricel, candva mult prea curios. Le-am spus alor mei, insa am avut puterea sa si ma misc repede, sa nu-l vada fata. Reclama facuta, vecinii au mai prins cativa de atunci, cu aceasta varianta iar eu inca deschid brusc dulapuri si miros cu nesat: oare mai vine vreunul?

Pana atunci insa am pus in 2 prize niste mecanisme cu impulsuri, orientate spre usa, cica ar alunga rozatoarele. Si gandacii. Si altele.

Si totusi... :)