Calcarul de pe cabina de dus curatat cu otet

      Nu am obiceiul sa sterg de fiecare data, dupa fiecare baie sau dus, pertii cabinei de la parter. Baia pe care o folosim de aproape 2 ani are nevoie de intretinere poate mai multa decat la bloc in ce priveste depunerile de calcar. desi avem un electromagnet jos in caminul de la hidrofor, apar este extrem de dura si de calcaroasa. De aceea, de fiecare data cand curat cu solutii de pe piata, in maxim o luna peretii (altfel transparenti complet) devin albi si ca atare gasesc orice altceva de facut si mai stau asa 2-3 luni. Pana cand imi vin nervii.

      De pe net - mai exact o sectiune de cleaning de pe Pinterest - am gasit o solutie excelenta, otetul, care insa trebuie folosit cu multa precautie. La asta - sotul a fost cel care mi-a deschis ochii dincolo de informatiile de pe monitor. Deci: pentru siguranta este bine sa stim ca otetul este un acid care corodeaza suprafetele, mai ales metalice! Iar la noi, toate marginile de prindere in pereti, sus, jos si pe zonele glisante sunt metalice si eventual vopsite frumos, in alb. Chiar si scripetii pot fi afectati.

      Otetul a fost luat de pe piata, cel mai ieftin si "mai acid", ne-bio sau eco sau fermenti naturali de mere-pere-vin-miere, simplul otet alb de 9 grade. Pus in sticla cu aspersie care a adapostit un spray de geamuri. Spreyat pe geamurile de la cadita, lasat putin (atentie sa nu se scurga si sa ramana pe marginile metalice) pret de 5 minute, apoi venit cu buretel de bucatarie nou - partea aspra - si frecat. Usor, deoarece calcarul bine depus este deja putin topit si se curata repede. Obligatoriu insa se spele geamurile cu apa la final, din belsug, sa nu ramana vreun cotlon care sa adaposteasca otetul care in timp corodeaza si ajuta rugina sa infloreasca.

      De 2 luni am observat ca geamul s-a matuit foarte putin, asa ca pe undeva m-am gandit ca otetul poate ca pastreaza o pelicula acida care impiedica formarea rapida a petelor albe. Operatiunea oricum nu se face des, iar daca ti-e mai usor sa intreprinzi lunar o activitate de salubrizare, otetul se poate pulveriza pe o carpa mai aspra sau direct pe buretel.

      La fel, chiuveta s-a pastrat mai mult timp curata si frumos stralucitoare, identic vasul de toaleta.

      Otetul este bun si totodata desinfecteaza foarte bine, dar trebuie curatat cu apa din belsug.

      Va pup!

Comuniunea om-natura. In casa! (3)

O stiti p'aia cu broasca?


"O broasca stand pe frunza unui nufar pe un lac. La un moment dat striga(asa... de nebuna..):
- Hei, you!
Dupa care se arunca in apa, iese la suprafata se urca pe alta frunza de nufar si intreaba:
- Who, me?"

Asa si cu ultima co-locatara care s-a mutat la noi si a vietuit la caldurica aproape 10 zile. O broasca singurica, frumusica-maricica, verde-kaky s-a aciuat ceva timp in baie (era sa calc de cateva ori pe ea) si cum aprindeai lumina, ţop-ţop direct sub scurgerea de la WC. Unde nu ajungi decat cu (eventual) o coala de hartie (apropos, nu stiu cum a avut tata loc sa stupe marele gauroi de langa teava!). Ma rog, se imputinasera din tantari si muste iar mie mi-e mila de vituitoare si nu prea mi-e frica de ele, am decis s-o mai las sa vedem daca iese la interval si o dau afara.

Dupa o saptamana de aprins lumina brusc si cautat broscuta (unde-o fi? sub masina de spalat, in punga de hartie? no, tot langa WC), am renuntat caci ramasese si usa la baie deschisa cateva zile si m-am resemnat, m-am gandit ca o voi gasi pe undeva, prin casa. Eventual pe saltea! Bleagh!

Buun, trece timpul, luam pat nou fetii, mergem la concert la BZN (care a fost extraordinar!) si venim acasa dupa 12 noaptea, pe ceasul neactualizat la ora de iarna. Schimb cupilu dormind, ne pregatim de culcare si, nu stiu de ce, ma duca la bucatarie (usa era inchisa, lumina stinsa)...

Sa calc pe broasca si mai multe nu! Trona, mai maricica (bune mustele din casa!) decat cum o stiam eu, aproape nemiscata, fix in drum. Evident ca ma vede si fuga sub masa, unde nu am decat o punga - m-am speriat de soricel si la mine in bucatarie nu mai e nimic pe jos. Se baga pe langa punga, se frichine, fasaie, era oarecum disperata... Eu, cu mana bagata intr-o punga de senvisuri (citisem pe undeva ca daca vor sa se apere iti mai fac si pipi in mana, fapt confirmat practic si de Radu mai demult :)  ) pe sub masa, dupa ea, inarmata si cu farasul, ca sa ii blochez drumul. O iau in mana cu delicatete, se zbate, face pipi si scapa fugind iar sub masa, langa punga (cam proaste broastele astea, eu m-as fi bagat sub dulap!), lasand in urma pe gresie mici plesti umede.

Hai iar pe jos, cu punga pe mana, in sfarsit cu convingerea ca pot s-o tin mai bine. A si oracait chinuit, ii batea inima sau gusa de mi-era si mila. Aia e, anunt sotul ca "gata, am gasit animalul!" si o arunc afara.

Apogeu: singura zona unde, fara sa ma uit am aruncat broscuta, cu bolta, a fost o cutie de carton cu apa, inmuiata bine. Am vrut s-o arunc pe un petic de iarba sau pe nisip, parol, sa nu se raneasca si sa nu o fugareasca Bita. S-a auzit poc! dar cred ca a supravietuit, caci dimineata nu mai era nimic si nimeni langa cutie sau pe ea, sau in vecinatate.

Pfffff, ce poate sa mai urmeze?