O stiti p'aia cu broasca?
"O broasca stand pe frunza unui nufar pe un lac. La un moment dat striga(asa... de nebuna..):
- Hei, you!
Dupa care se arunca in apa, iese la suprafata se urca pe alta frunza de nufar si intreaba:
- Who, me?"
Asa si cu ultima co-locatara care s-a mutat la noi si a vietuit la caldurica aproape 10 zile. O broasca singurica, frumusica-maricica, verde-kaky s-a aciuat ceva timp in baie (era sa calc de cateva ori pe ea) si cum aprindeai lumina, ţop-ţop direct sub scurgerea de la WC. Unde nu ajungi decat cu (eventual) o coala de hartie (apropos, nu stiu cum a avut tata loc sa stupe marele gauroi de langa teava!). Ma rog, se imputinasera din tantari si muste iar mie mi-e mila de vituitoare si nu prea mi-e frica de ele, am decis s-o mai las sa vedem daca iese la interval si o dau afara.
Dupa o saptamana de aprins lumina brusc si cautat broscuta (unde-o fi? sub masina de spalat, in punga de hartie? no, tot langa WC), am renuntat caci ramasese si usa la baie deschisa cateva zile si m-am resemnat, m-am gandit ca o voi gasi pe undeva, prin casa. Eventual pe saltea! Bleagh!
Buun, trece timpul, luam pat nou fetii, mergem la concert la BZN (care a fost extraordinar!) si venim acasa dupa 12 noaptea, pe ceasul neactualizat la ora de iarna. Schimb cupilu dormind, ne pregatim de culcare si, nu stiu de ce, ma duca la bucatarie (usa era inchisa, lumina stinsa)...
Sa calc pe broasca si mai multe nu! Trona, mai maricica (bune mustele din casa!) decat cum o stiam eu, aproape nemiscata, fix in drum. Evident ca ma vede si fuga sub masa, unde nu am decat o punga - m-am speriat de soricel si la mine in bucatarie nu mai e nimic pe jos. Se baga pe langa punga, se frichine, fasaie, era oarecum disperata... Eu, cu mana bagata intr-o punga de senvisuri (citisem pe undeva ca daca vor sa se apere iti mai fac si pipi in mana, fapt confirmat practic si de Radu mai demult :) ) pe sub masa, dupa ea, inarmata si cu farasul, ca sa ii blochez drumul. O iau in mana cu delicatete, se zbate, face pipi si scapa fugind iar sub masa, langa punga (cam proaste broastele astea, eu m-as fi bagat sub dulap!), lasand in urma pe gresie mici plesti umede.
Hai iar pe jos, cu punga pe mana, in sfarsit cu convingerea ca pot s-o tin mai bine. A si oracait chinuit, ii batea inima sau gusa de mi-era si mila. Aia e, anunt sotul ca "gata, am gasit animalul!" si o arunc afara.
Apogeu: singura zona unde, fara sa ma uit am aruncat broscuta, cu bolta, a fost o cutie de carton cu apa, inmuiata bine. Am vrut s-o arunc pe un petic de iarba sau pe nisip, parol, sa nu se raneasca si sa nu o fugareasca Bita. S-a auzit poc! dar cred ca a supravietuit, caci dimineata nu mai era nimic si nimeni langa cutie sau pe ea, sau in vecinatate.
Pfffff, ce poate sa mai urmeze?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu