Par Napoca

      Si pentru ca am citit in 2012 cat am putut despre peri si fructele lor (nu agreez prea mult fructele tari si cu buburuzele acelea aspre langa cotor sau perele cu coaja nisipoasa), foaia sau foile cu toate informatiile importante pentu mine au ramas la serviciu, am aplicat metode de la facultate. Am stors creierul de tot ce imi era cunoscut ca fiind cel putin citit de 15 ori si dorit pana la a ma duce in persoana la pepiniera ca sa discut cu cineva. Dar cu rabdarea unei angajate tinere de la Hornbach, cu o voce guturala superba si o pasiune vizibila pentru plante de orice fel, am ajuns sa procur un par sortiment Napoca, romanesc: 

      Si avem asa:
"Soi originar din Romania,productivitate ridicata (25-30 tone/ha)
Pomul este de vigoare mijlocie. Formează o coroană larg piramidală, rară, aerisită Productivitate foarte bună, intră timpuriu pe rod.

Infloreste târziu.Este bun polenizator.

Fructul este de marime mijlocie (120-170 g) cu forma piriform regulată, cu gâtul scurt si usor subtiat spre vârf. Coaja netedă, lucioasă, subtire, de culoare galbenă, cu rumeneală discretă pe partea expuse la soare, cu puncte subcutanate brun-gălbui.

Pulpa de culoare alb-gălbuie, crocantă la început, suculentă, dulce, plăcut acidulată.
Excelente pentru consum în stare proaspătă.
Fructele se pretează bine la transport si manipulare.
Se recoltează în perioada 20 -30 August."

Sursa foto si info: http://pepiniera-emma.ro

      Vigoare medie-mare, soi autentic romanesc, fructele se consuma proaspete si in stare de repaus, culese, se pot pastra cel mult 3 saptamani, ceea ce pentru pere (de regula perisabile) este un adevarat record de depozitare. Foarte bun pentru gemuri si dulceturi, compoturi... yammy! deja simt siropul de la prima muscatura, de la primul fruct! Rau e sa fii pofticios....

      La noi parul este pomisorul care inchide oarecum coltul exterior al parcarii, loc special ales pentru umbrirea masinii pana la acoperirea locului cel putin cu o pergola trainica. Din prima m-am gandit ca toti perii cunoscuti de mine prin curtile bunicilor prietenilor mei erau foarte inalti si coronament mare, asa ca l-am pus putin singur dar in flancul casei tocmai ca sa se vada de pe drum, ca si punct de reper (si de ce nu? poate pun casute de paseri dupa ce mai creste putin :)  )

      Pentru ca e bine sa stim cum stam cu taierile: "Taierile la semintoase(mar,par,gutui,etc.)pot fi facute de toamna, dupa intrarea in repausul vegetativ,adica dupa caderea frunzelor.

      Daca nuse reuseste acest lucru toamna, mai pot fi facute si in ferestrele iernii, dar cu consultarea atenta a prognozei meteo, astfel incat dupa aceasta lucrare sa nu urmeze geruri puternice in urmatoarele 3-4 saptamani. Pentru a evita acest risc, putetiefectua taierile incepand cu mijlocul luni februarie."

Sursa: http://www.ilovita.evenweb.com/

Fructe bune si sanatoase sa aveti!

Si am luat pomi fructiferi!

Nu oricum, ci ceva ce imi doream, citisem si ramasese in stand by de ceva vreme. Iar sambata pentru ca oricum a fost Radu sa ia fitinguri si tevi si filtre, am luat fata si ne-am oprit la aer, in zona de gradina. Unde, spre marea mea bucurie, am gasit soiurile pe care mi le doream. De meri (Florina si Mutzu), peri (Napoca), un cais (Bergeron), pruni (Silvia), un cires (Stella) si un visin (de Debretin) - in total 9 pomisori.

Ca si amplasare, am tras aproape de trasa si implict de casa (am lasat vreo 3 m pana in terasa, caci o sa aranjam si aleiuta) casul, visinul si ciresul si catre parcare - parul. I-am plantat, jale mare insa pe mine ca trebuie sa-i tai si mi-e mila, sunt tare frumusei si par fragili, desi stiu ca se prind. Pamantul in gropi este de padure, negru si parfumat, peste care am scuturat pungi de pamant de flori, cu amestec de turba. Si asa, la cat de saracacios este solul acolo in zona, e cam tot ce puteam sa intreprind.

Am protejat cat am putut pamantul din jurul tulpinii cu bidoane mari de 5-8 litri, ca sa pastrez nivelul la care trebuie sa ajungem cu pamantul si ca sa las sa se imprastie in sol cat mai putin apa. Ma intereseaza sa se taseze putin, natural adica prin udare, pamantul proaspat pus langa radacina si sa mai adaug pana da un inghet tampit. Trebuie sa le invelesc tulpina (am folie de plastic cu tot cu folie de protectie pentru sticle) si in acelasi timp sa ii proptesc pe toti (am apucat sa pun "araci" doar pentru 4 sau 5).

Ca si inaltime, am inteles asa: daca vreau coroana mai joasa - copacelul se tunde cam la 1,20 m. Celelalte praguri sunt pentru pom de inaltime medie 1,30 - 1,40 m  iar pentru un pom fructifer inalt (cam ce-mi doresc eu din cauza umbrei) se face tunderea la 1,40 - 1,50 m. Inca mai socotesc sa vad daca mai iau ceva (piersic mai vreau, insa acel soi care are cel mai putn puf), cum sa il incadrez in coronamentul existent si daca nu ar fi mai bine sa folosesc mai multe trepte de inaltime.

Deocamdata atat, insa o sa vin (si pentru mine, si pentru voi) cu detalii despre fiecare copacel in parte. Oricum, sunt foarte incantata caci sunt soiuri romanesti, din pepeiniera de prin Alba si din cate mi-am adus aminte la fata locului, sunt soiuri fara pufuri si destul de rezistente.

Iar bonusul a constat in 3 butasi de vie, struguri albi, de masa sau vin, pe care urmeaza sa-i plantez. Abia astept!

Frumos, zic, nu?