Ma gandeam sa va descriu intalnirea noastra cu natura, odata cu mutatul la casa... Cu natura de langa casa, de la vecini, din casa... Mai ales din casa!
Prima vizita a fost cea a miriapozilor (niste chestii ca niste viermisori mici si negri) care sunt fascinanti ca si mod de deplasare. Cu zeci de picioruse care fac waving in drumul lor catre... nu se stie, uneori merg in cerc. Deci e cam prosti.
Totul e ok, pana iti intra prin casa iar tu ca o mama responsabila ii arati copilului ca sa nu se sperie, incerci sa-i iei cu un servetel si... constati ca PUT! MARE SI TARE SI GREU !!!!! Au niste glande care probabil ii apara de inamici, insa imi bag picioru', miros ingrozitor! Ii gasesti pe jos, pe sus, pe pereti, pe tavan! Pe intrerupator... si cat a fost cald, probabil simteau ca in casa e mai racoare, urcau pe pereti si incercand sa ii dai jos cu matura, mai rau faceam - mirosul e ingrozitor.
Asa ca am dezvoltat o tehnica aparte: ii iau usor cu o jumatate de servetel si strang apoi marginile servetelului cu mare precizie, insurubat, ca sa nu aiba pe unde iesi ceva. Orice. Chiar si o molecula de putoare. Si la WC cu ei, sau daca e mai aproape, la gunoi.
M-am obisnuit, sunt calma in continuare, frumos e ca a inceput sa adopte si fie-mea tehnica si vad ca e totul ok. Chiar ma anunta sau corecteaza vecinii cand ei spun ca sunt viermi: "Nu, sunt miriapozi!"
Ce mai, imbogatim cultura inui copil de 4 ani :)) !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu