Povesteam eu cum ca, odata cu pamantul de padure adus de cineva care mi-a garantat un sol de foioase curat si afanat, nelucrat si negru ca smoala, printre bucatelele de pamant am avut franturi de rugi de zmeura. Zmeura curata, intr-un sol curat, in care am gasit chiar si un gandac rinocer - specie pe cale de disparitie, dupa cum am gasit ulterior. Nestiind la momentul acela starea speciei, l-am eliberat pe langa casa...
Deci in 2012, toamna, am adus pamant de padure, 3mc. Anul trecut, in 2013, din primavara am tot urmarit plantutele care se iteau si frunzele lor, diferite total de ceea ce creste in camp - e adevarat ca aici trebuie sa fii un observator fin al vegetatiei indigene si al vegetatiei "aduse" prin diverse procedee. Mersul la munte destul de des, in zone curate si mai izolate, alaturi de culesul plantelor medicinale (sport incurajat pana la extrem de parintii mei dragi) m-au facut sa recunosc in micile mladite si cele cateva tulpini lemnoase dezgropate - existenta unor rugi de zmeura, poate si mure. Le-am lasat in pace, am incercat sa le directionez pe gard, insa la fiecare vantoasa mai puternica, se frangeau asa ca nu m-am mai obosit, doar am urmarit cresterea lor pana in toamna, apoi iarna le-a acoperit.
Doar m-am informat. Peste tot pe net, in zona ingrijirii fructelor de padure, se spune ca abia din al doilea an trebuie sa te astepti la flori si fructe, trebuie sa ingrijesti putin 'metrajele' pe care le intinde planta si sa urmaresti cu atentie temperaturile de noapte.
Buuuun, acum doua saptamani m-am inarmat cu foarfeca de la tata, adusa de la rusi acum 20 de ani (vezi? speranta unei case pe pamant se transmite si la generatia urmatoare :) ) si am pornit in gradinita la vanat rugi. Toti aveau mici bobocei, se ascunsesera pe dupa si prin tuia, pe langa gard, cateva fire intrasera inapoi in pamant si au refacut plante tinere langa lalele sau pe poteca. M-am bucurat ca si-au gasit si loc de inmultire, nu am smuls nimic dar am scurtat tot! La fiecare planta (vreo 10-15 in total) am lasat doar partea inferioara, vreo 25-30 cm de tulpina inmugurita, pe care am legat-o erect de cate o nuia de salcie, si aia proaspat taiata. Am udat mai abundent si, veselie: si salcia dar si zmeura cresc vioaie, alaturate, cu muguri mari, frunze frumoase si verzi. Tulpinitele incep sa se ingroase si in zonele mai insorite s-a dezvoltat ceva frunzis bogat.
Pana acum, am udat gradina de vreo 3-4 ori mai pe seara sau dupa amiaza, cand am umbra in gradinita, sprinkler direct de la para furtunului, cat sa se racoreasca si sa redevina pamantul reavan (vantul puternic combinat cu 2-3 zile de soare au dus la uscarea stratului superficial).
In weekend, deci dupa o saptamana de la fapta cu tunsul am afanat cu o mini-furca tot pamantul de pe sub si de pe langa tuia si zmeuris, am udat sia am de gand ca zilele acestea sa adaug putina dolomita-praf, tot din cea pusa in sera. Stiu ca face minuni.
Va tin la curent si vorbim!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu