Rosii - copilirea

      De regula soiurile cele mai intalnite sunt cele nedeterminate, asa ca se impune copilirea si fasonarea fiecarui fir, dupa ce se dezvolta de aprox. 30 cm inaltime. Atunci incepe sa formeze boboci frumosi, frunzele sunt din ce in ce mai mari si capata o culoare verde inchis iar de la baza spre varf se observa ca fiecare frunza este strajuita de o mladita ce creste pe zi ce trece. 

      Mladita se lasa sa formeze frunza si apoi se taie, de preferat cu o foarfeca speciala (asemanatoare celei de trandafir), daca aveti unghii ascutite se reteaza cu unghia sau un cutit bine ascutit. Eu am procedat cu unghia si foarfeca. 

      De preferat sa se copileasca dimineata pentru ca peste zi sa se inchida rana plantei iar noaptea sau seara, cand udati, sa se inchida din taietura ca sa se minimizeze riscul de imbolnavire. Taietura trebuie sa fie ferma, dreapta, fara a se strivi cu un tais neadecvat. Mare atentie insa caci spre varf copilii pot fi confundati cu varful de crestere si dupa fiecare manunchi de boboci - viitoare flori se cauta varful real diferit de copil. De regula, daca sunt copili in varf, acestia nu sunt purtatori de boboci si depistati din timp lasa planta sa se concentreze pe productia de flori si fructe.

      Alaturi este un soi Alvaro F1 (hibrid) cu copil ce va fi indepartat.

      Nu se taie exact langa baza, se lasa cativa milimetri de petiol. In caz de atac al vreunei boli sau insecte se va proteja astfel tulpina principala.

      Cel mai corect mod de taiere ca si distanta fata de tulpina principala este fotografiat mai jos. Am copilit insa cu unghia si a fost strivita noua tulpinita, rosia s-a vindecat insa mai tarziu. 

      Si acum, am lasat la urma ce era mai important, despre copilii din varf: Cresc mari, aproape comparabili cu tulpina principala Totusi, nu este recomandat mai de nimeni sa fie lasati sa creasca, rosia nu poate sustine 2 tulpini groase si productive si din cauza asta este si mai sensibila la daunatori.  

      Acum 2 saptamani si jumatate am intrat in sera si am copilit toate varfurile duble, chiar daca unele aveau mici boboci. Am renuntat insa pentru sanatatea si vigoarea rosiei. Este pana la urma o forma de buruiana crescuta conditionat pentru fruct! Stiu ca daca las rosiile in pace se descurca, insa in sera este mult mai cald si aerisirea frunzisului (despre care facem un articol separat) alaturi de toaletarea corecta a plantei si udarea corecta vor duce in final la o productie corecta, sanatoasa si foarte gustoasa.

      Sa vedeti hal de copil, a ramas codita, insa grosimea a fost aproape similara tulpinii principale, cum am zis mai devreme (pe aceeasi tulpina se pot vedea alti copili, mai mici, indepartati):

      Si ca sa vedeti ca facem bine ceea ce facem iar in sera e veselie mare, cam asa arata azi rosiile (fara ingrasamant! doar pamant si dolomita):

Gradina frumoasa sa aveti!

Zmeura - rugii de acum un an

Povesteam eu cum ca, odata cu pamantul de padure adus de cineva care mi-a garantat un sol de foioase curat si afanat, nelucrat si negru ca smoala, printre bucatelele de pamant am avut franturi de rugi de zmeura. Zmeura curata, intr-un sol curat, in care am gasit chiar si un gandac rinocer - specie pe cale de disparitie, dupa cum am gasit ulterior. Nestiind la momentul acela starea speciei, l-am eliberat pe langa casa...

Deci in 2012, toamna, am adus pamant de padure, 3mc. Anul trecut, in 2013, din primavara am tot urmarit plantutele care se iteau si frunzele lor, diferite total de ceea ce creste in camp - e adevarat ca aici trebuie sa fii un observator fin al vegetatiei indigene si al vegetatiei "aduse" prin diverse procedee. Mersul la munte destul de des, in zone curate si mai izolate, alaturi de culesul plantelor medicinale (sport incurajat pana la extrem de parintii mei dragi) m-au facut sa recunosc in micile mladite si cele cateva tulpini lemnoase dezgropate - existenta unor rugi de zmeura, poate si mure. Le-am lasat in pace, am incercat sa le directionez pe gard, insa la fiecare vantoasa mai puternica, se frangeau asa ca nu m-am mai obosit, doar am urmarit cresterea lor pana in toamna, apoi iarna le-a acoperit.

Doar m-am informat. Peste tot pe net, in zona ingrijirii fructelor de padure, se spune ca abia din al doilea an trebuie sa te astepti la flori si fructe, trebuie sa ingrijesti putin 'metrajele' pe care le intinde planta si sa urmaresti cu atentie temperaturile de noapte.

Buuuun, acum doua saptamani m-am inarmat cu foarfeca de la tata, adusa de la rusi acum 20 de ani (vezi? speranta unei case pe pamant se transmite si la generatia urmatoare :)  ) si am pornit in gradinita la vanat rugi. Toti aveau mici bobocei, se ascunsesera pe dupa si prin tuia, pe langa gard, cateva fire intrasera inapoi in pamant si au refacut plante tinere langa lalele sau pe poteca. M-am bucurat ca si-au gasit si loc de inmultire, nu am smuls nimic dar am scurtat tot! La fiecare planta (vreo 10-15 in total) am lasat doar partea inferioara, vreo 25-30 cm de tulpina inmugurita, pe care am legat-o erect de cate o nuia de salcie, si aia proaspat taiata. Am udat mai abundent si, veselie: si salcia dar si zmeura cresc vioaie, alaturate, cu muguri mari, frunze frumoase si verzi. Tulpinitele incep sa se ingroase si in zonele mai insorite s-a dezvoltat ceva frunzis bogat.

Pana acum, am udat gradina de vreo 3-4 ori mai pe seara sau dupa amiaza, cand am umbra in gradinita, sprinkler direct de la para furtunului, cat sa se racoreasca si sa redevina pamantul reavan (vantul puternic combinat cu 2-3 zile de soare au dus la uscarea stratului superficial).

In weekend, deci dupa o saptamana de la fapta cu tunsul am afanat cu o mini-furca tot pamantul de pe sub si de pe langa tuia si zmeuris, am udat sia am de gand ca zilele acestea sa adaug putina dolomita-praf, tot din cea pusa in sera. Stiu ca face minuni.

Va tin la curent si vorbim!

Fragute de la munte

La o iesire de anul trecut, de prin primavara, am venit cu fragute. Dintr-o margine de padure de munte, pe sub ace de brad si frunze umede, am gasit firele care intindeau fragute frumoase si viguroase pret de cativa metri, asa ca am catadicsit sa iau fire luuungi, cu cate 4-5-6 plantute pe ele; le-am invelit cu frunze si ace de brad printre ele, intr-o mica punguta. Nu le-am pus direct in pamant, (mare greseala!) si le-am purtat prin ghivece in ideea sa treaca peste inghet; cum era normal, nu au rezistat toate varfurile in special cele mai mici si firave au palit - in casa este mult mai cald decat au ele nevoie! Plantele-mama, mai puternice, au rezistat si au apucat sa faca chiar si mici floricele.

Dupa ceva timp au ajuns in gradinita, langa pin si tuia. In timp, pinul nu a rezistat si l-am inlocuit cu un bradut frumos, insa fragutele au prosperat. S-au intins o veselie, printre capsuni, tufele de menta, primule si morcovi, tarhon si patrunjel si ce am mai avut eu, acum formand un covor superb de frunzulite proaspete.

Am udat seara tarziu aproape in fiecare zi de vara, poate pana la refuz, apa rece le inviora si dimineata erau verzi si frumoase. Iar din citirile cunoscatorilor, am gasit ca oricum, in primul an, pana nu se face radacina mai robusta, nu prea dau flori si fructe, similar altor fructe de padure gen mur si zmeur.

Sincer chiar nu conteaza, fragutele se dezvolta frumos si se pare ca frunzele sunt un remediu terapeutic extraordinar: http://www.tribuna.ro/stiri/timp-liber/fragutele-fragaria-vesca-79565.html sau http://farmacie.allshops.ro/produs/444306/Ceai+Fragi+Frunze+-+50+gr.html

Sunt frumoase, vesele si ... le astept la cotitura :)

Azi vreau sa fac poze pentru covorul din gradinita din fata casei, care printre minunile de la munte se protejeaza de soare primulele de anul trecut :)

Spor!


PS    Poza: