Luna februarie la noi (2)

      E drept ca era o lista foarte mare... Si gandindu-ma ca totusi ceea ce facem este doar din placere, pasiune si dorinta de a sta afara, am facut cateva din lista lunii, lucruri care nu tin neaparat de bani.

      Am tuns merii Florina de 3 ani/Mutsu de 3 ani/Ionathan de 1 an si parul Napoca de 3 ani (tocmai am fazut pe Facebook o colectie frumoasa de pere Busuioace in pepiniera de la Botosani), pentru ca deja aveau varfuri pufoase, crengile principale duse foarte sus dintr-o crestere nebuneasca de anul trecut, drepte, iar o parte din nuiele se intersectau.
      Am tuns usor oblic si am dat pe varfuri cu o ceara incalzita, obtinuta pe o reteta proprie pe baza de uleiuri esentiale/prafuri naturale ce au proprietati antifungice. Reteta va fi descrisa separat, este testata din 2013 si se poate pastra excelent intr-o cescuta, de la un an la altul, incalzindu-se la Bain-Marie sau microunde. Rolul ei este de a inchide si de a pastra dezinfectate toate ranile pe care le provocam la taiere. in plus, se poate folosi si pentru arbusti, trandafiri - orice lemnoase sau tije care se taie primavara/toamna. Eu de regula tund copacii primavara...
       Se vad ceva muguri, insa sunt atat de mici ca nu iti dai inca seama care e frunza si care boboc, sunt lipiti de creanga si cred ca au 2-3 mm lungime, zici ca sunt larve de molie :))) Asa ca nu am luat neaparat asta in calcul (sa pastrez bobocul), am tuns din varfuri cam 20-30 cm in conditiile in care cresterea majoritara a fost peste 50 cm.

      Au ramas de tuns prunii Silvia si trandafirii. Despre pruni inca nu am citit in amanunt daca si cum se tund acum, au muguri foarte ascutiti si mici si din nou duminica trecuta nu stiam care e frunza si care e floare.

      Si..... ajungem la ciresul Stella si visinul productiv de Debretin. care sunt in continuare niste nuiele (putin mai groase) dar cu crengute in varf. SUNT PLINI DE BOBOCI!!!!! Scuzati entuziasmul, daca da un inghet - adio si n-am cuvinte! Daaar de fapt vroiam sa spun urmatorul lucru: au muguri - au fost primii, sunt marisori si se poate distinge foarte clar care este mugure de frunza si care de floare. Si le-am promis eu de anul trecut ca nu ii tund (atunci chiar i-am coafat bine) insa anul nu a fost prielnic pentru ei si cresterea a fost mica-mica-mititica.
      Cum se diferentiaza mugurii? Abia dupa forma, eu nefiind vreun agronom sau gradinarind de cand ma stiu. Frunzele au mugure usor ascutit, in formi miniaturala de suveica. Mugurele de floare este mai grasut la mijloc, rotunjor in varf si deocamdata chiar mai mare! Promit ca incerc sa prind poze edificatoare, insa din nou e bine sa imi reamintesc - nu cred ca mai stiu amanunte despre tunderea la cires si visin, stiu ca poti sa mai sari un an intre taieri ca sa ii lasi sa formeze coroana principala. De fapt, asta e valabila la orice pom!

      Caisul nu as vrea sa-l tund, anul trecut am redus una din crengile principale, pentru ca din pacate (nu stiu prea bine motivul) s-a curbat destul de aiurea si strambase pomul, mutand centrul de greutate. Caisul se poate tunde 'in verde' adica atunci cand e in vegetatie cu multa delicatete si foarte putin, la fel orice ajustare se 'capaceste' cu ceara sau solutie antifungica.

      Vitele de vie sunt (o parte) destul de vanjoase, vreau sa fac genul de palisare cu 3 fire verticale din care sa las ramificatii laterale. Deocamdata verticala este corespunzatoare la 2 butasi, restul mai au sa se ingroase. Au muguri, mari si frumosi, abia astept frunzisul :)

      Daca se potoleste mama lui de vant o sa incercam sa acoperim sera, inauntru in mini-sera am curatat si am afanat  pamantul, apoi am aruncat niscai seminte de salata, Boston parca, excelenta (pastrate seminte de anul trecut, din firele de salata care au imbatranit), frunza groasa si sugulenta si usor grasa. Eu care nu iubesc ierburile - am mancat pana mi s-a amarat cultura! Astept sa faca rasad ca apoi, dupa ce acoperim si pregatim pamantul, sa intercalez printre capia si rosii.

Hai ca avem treaba, trebuie sa opresc vantul!  :)
Spor in ce faceti!




UPDATE: Tuns de lungime prunii! yeeey! cu indicatii de teorie de pe site-uri, am ajustat doar de lungime (aprox 15-20 cm din varfuri si fara sa tund in mod special crengile de 2 ani sau mai batrane!)

Zmeura - rugii de acum un an

Povesteam eu cum ca, odata cu pamantul de padure adus de cineva care mi-a garantat un sol de foioase curat si afanat, nelucrat si negru ca smoala, printre bucatelele de pamant am avut franturi de rugi de zmeura. Zmeura curata, intr-un sol curat, in care am gasit chiar si un gandac rinocer - specie pe cale de disparitie, dupa cum am gasit ulterior. Nestiind la momentul acela starea speciei, l-am eliberat pe langa casa...

Deci in 2012, toamna, am adus pamant de padure, 3mc. Anul trecut, in 2013, din primavara am tot urmarit plantutele care se iteau si frunzele lor, diferite total de ceea ce creste in camp - e adevarat ca aici trebuie sa fii un observator fin al vegetatiei indigene si al vegetatiei "aduse" prin diverse procedee. Mersul la munte destul de des, in zone curate si mai izolate, alaturi de culesul plantelor medicinale (sport incurajat pana la extrem de parintii mei dragi) m-au facut sa recunosc in micile mladite si cele cateva tulpini lemnoase dezgropate - existenta unor rugi de zmeura, poate si mure. Le-am lasat in pace, am incercat sa le directionez pe gard, insa la fiecare vantoasa mai puternica, se frangeau asa ca nu m-am mai obosit, doar am urmarit cresterea lor pana in toamna, apoi iarna le-a acoperit.

Doar m-am informat. Peste tot pe net, in zona ingrijirii fructelor de padure, se spune ca abia din al doilea an trebuie sa te astepti la flori si fructe, trebuie sa ingrijesti putin 'metrajele' pe care le intinde planta si sa urmaresti cu atentie temperaturile de noapte.

Buuuun, acum doua saptamani m-am inarmat cu foarfeca de la tata, adusa de la rusi acum 20 de ani (vezi? speranta unei case pe pamant se transmite si la generatia urmatoare :)  ) si am pornit in gradinita la vanat rugi. Toti aveau mici bobocei, se ascunsesera pe dupa si prin tuia, pe langa gard, cateva fire intrasera inapoi in pamant si au refacut plante tinere langa lalele sau pe poteca. M-am bucurat ca si-au gasit si loc de inmultire, nu am smuls nimic dar am scurtat tot! La fiecare planta (vreo 10-15 in total) am lasat doar partea inferioara, vreo 25-30 cm de tulpina inmugurita, pe care am legat-o erect de cate o nuia de salcie, si aia proaspat taiata. Am udat mai abundent si, veselie: si salcia dar si zmeura cresc vioaie, alaturate, cu muguri mari, frunze frumoase si verzi. Tulpinitele incep sa se ingroase si in zonele mai insorite s-a dezvoltat ceva frunzis bogat.

Pana acum, am udat gradina de vreo 3-4 ori mai pe seara sau dupa amiaza, cand am umbra in gradinita, sprinkler direct de la para furtunului, cat sa se racoreasca si sa redevina pamantul reavan (vantul puternic combinat cu 2-3 zile de soare au dus la uscarea stratului superficial).

In weekend, deci dupa o saptamana de la fapta cu tunsul am afanat cu o mini-furca tot pamantul de pe sub si de pe langa tuia si zmeuris, am udat sia am de gand ca zilele acestea sa adaug putina dolomita-praf, tot din cea pusa in sera. Stiu ca face minuni.

Va tin la curent si vorbim!