In capitolele de carnire, din cauza materialului destul de bogat si a diferentelor de crestere sau comportament diferit, am scris despre:
1. Soiul Marmande - timpuriu nedeterminat, rosii mari si care trebuie asteptate la coacere.
2. Soi hibrid Alvaro F1 - nedeterminat, cu fructe medii dar mai frumos rotunde, nu se pot pastra seminte caci nu mai rodesc la fel, in schimb au rezistenta crescuta la boli si daunatori. La noi nu au facut MANA deloc!
3. De la o colega care isi imparte drumul de week-end la gradina de la tara, de la Stoiana (in jud. Cluj) am primit un gen de Cherry, la mine au crescut nedeterminat de tot (peste 1,8 m inaltime si deja s-au indoit pe sub acoperisul de la sera). Nu stiu exact soiul, dar din cate am inteles ar fi adus acum niste ani din SUA si pastrat de la un an la altul. Au iesit rasaduri extraordinar de multe, foarte sanatoase! De ce le-am carnit? Pentru ca au (identic rosiilor Alvaro F1) 5 etaje de fructe legate, frumusele foc, fara pierderi de flori iar etajul 6 (pe alocuri 7!) este cu flori deschisa complet, care incep deja sa lege; pentru ca sunt in aceeasi sera, pe randul din dreapta, cu soiul Marmande care acum a inceput sa aiba puncte de mana - ma rog, le-am vazut si am taiat frunzele; pentru ca deja incep caldurile si se pot imbolnavi de la vecinatati iar rosiile de mai jos nu au parguit, nici macar primul ciorchine. Probabil sunt un soi mai tardiv sau cu coacere cat de cat medie, dar fata de rosiile timpurii de pe mijloc, am o intarziere de cel putin 3 saptamani la coacere (aproximativ) si ar trebui sa inceapa sa isi schimbe culoarea.
Identic, pentru a pastra frunze de fotosinteza, peste ciorchinele 6 (sau 7) am lasat 2 frunze si am taiat varful.
Si ele au aratat atac de mana, 2-3 pete pe 2-3 frunze, in spate, acolo unde usa nu sta prea des deschisa pe toata inaltimea (putin mai incolo am 2 ladite de compost. se strange multa musca uneori si parca nu vreau muste in sera, aduc boli!) iar in partea de jos am avut proasta inspiratie sa pun fasolica. Nu voi mai pune ever in sera fasolica! Sau mazare! Pot incepe mana prin frunzis foarte dens si mentin o stare de umezeala joasa perfecta pentru dezvoltarea de tot felul de minuni.
Buuun, am si semne usoare de lipsa de fosfor si potasiu, ca si la celelalte rosii (Marmande si Alvaro F1), dar in rest sa-u prezentat impecabil, multumesc Camelia!
Cateva urme de ucaciune care arata cam asa:
Deci? Am reusit sa fiu suficient de explicitaapropos de ceea ce am taiat, carnirea de fapt, alaturi de motivele care mi-au impus asta? Astept vesti :)
Aici traim si aici ne-am dorit sa ajungem pentru a evolua. Tot ce insamna casa si gradina, amenajari, decoratiuni sau materiale - impartasim si pentru altii care nu au unde intreba. Si cu mare placere sfatuim din ce avem, cunoastem, am testat sau experimentat, cu bune si rele.
Se afișează postările cu eticheta nedeterminate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta nedeterminate. Afișați toate postările
vineri, 11 iulie 2014
duminică, 25 mai 2014
Rosii - copilirea
De regula soiurile cele mai intalnite sunt cele nedeterminate, asa ca se impune copilirea si fasonarea fiecarui fir, dupa ce se dezvolta de aprox. 30 cm inaltime. Atunci incepe sa formeze boboci frumosi, frunzele sunt din ce in ce mai mari si capata o culoare verde inchis iar de la baza spre varf se observa ca fiecare frunza este strajuita de o mladita ce creste pe zi ce trece.
Mladita se lasa sa formeze frunza si apoi se taie, de preferat cu o foarfeca speciala (asemanatoare celei de trandafir), daca aveti unghii ascutite se reteaza cu unghia sau un cutit bine ascutit. Eu am procedat cu unghia si foarfeca.
De preferat sa se copileasca dimineata pentru ca peste zi sa se inchida rana plantei iar noaptea sau seara, cand udati, sa se inchida din taietura ca sa se minimizeze riscul de imbolnavire. Taietura trebuie sa fie ferma, dreapta, fara a se strivi cu un tais neadecvat. Mare atentie insa caci spre varf copilii pot fi confundati cu varful de crestere si dupa fiecare manunchi de boboci - viitoare flori se cauta varful real diferit de copil. De regula, daca sunt copili in varf, acestia nu sunt purtatori de boboci si depistati din timp lasa planta sa se concentreze pe productia de flori si fructe.
Nu se taie exact langa baza, se lasa cativa milimetri de petiol. In caz de atac al vreunei boli sau insecte se va proteja astfel tulpina principala.
Cel mai corect mod de taiere ca si distanta fata de tulpina principala este fotografiat mai jos. Am copilit insa cu unghia si a fost strivita noua tulpinita, rosia s-a vindecat insa mai tarziu.

Si acum, am lasat la urma ce era mai important, despre copilii din varf: Cresc mari, aproape comparabili cu tulpina principala Totusi, nu este recomandat mai de nimeni sa fie lasati sa creasca, rosia nu poate sustine 2 tulpini groase si productive si din cauza asta este si mai sensibila la daunatori.
Acum 2 saptamani si jumatate am intrat in sera si am copilit toate varfurile duble, chiar daca unele aveau mici boboci. Am renuntat insa pentru sanatatea si vigoarea rosiei. Este pana la urma o forma de buruiana crescuta conditionat pentru fruct! Stiu ca daca las rosiile in pace se descurca, insa in sera este mult mai cald si aerisirea frunzisului (despre care facem un articol separat) alaturi de toaletarea corecta a plantei si udarea corecta vor duce in final la o productie corecta, sanatoasa si foarte gustoasa.
Sa vedeti hal de copil, a ramas codita, insa grosimea a fost aproape similara tulpinii principale, cum am zis mai devreme (pe aceeasi tulpina se pot vedea alti copili, mai mici, indepartati):
Si ca sa vedeti ca facem bine ceea ce facem iar in sera e veselie mare, cam asa arata azi rosiile (fara ingrasamant! doar pamant si dolomita):
Gradina frumoasa sa aveti!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)










