In capitolele de carnire, din cauza materialului destul de bogat si a diferentelor de crestere sau comportament diferit, am scris despre:
1. Soiul Marmande - timpuriu nedeterminat, rosii mari si care trebuie asteptate la coacere.
2. Soi hibrid Alvaro F1 - nedeterminat, cu fructe medii dar mai frumos rotunde, nu se pot pastra seminte caci nu mai rodesc la fel, in schimb au rezistenta crescuta la boli si daunatori. La noi nu au facut MANA deloc!
3. De la o colega care isi imparte drumul de week-end la gradina de la tara, de la Stoiana (in jud. Cluj) am primit un gen de Cherry, la mine au crescut nedeterminat de tot (peste 1,8 m inaltime si deja s-au indoit pe sub acoperisul de la sera). Nu stiu exact soiul, dar din cate am inteles ar fi adus acum niste ani din SUA si pastrat de la un an la altul. Au iesit rasaduri extraordinar de multe, foarte sanatoase! De ce le-am carnit? Pentru ca au (identic rosiilor Alvaro F1) 5 etaje de fructe legate, frumusele foc, fara pierderi de flori iar etajul 6 (pe alocuri 7!) este cu flori deschisa complet, care incep deja sa lege; pentru ca sunt in aceeasi sera, pe randul din dreapta, cu soiul Marmande care acum a inceput sa aiba puncte de mana - ma rog, le-am vazut si am taiat frunzele; pentru ca deja incep caldurile si se pot imbolnavi de la vecinatati iar rosiile de mai jos nu au parguit, nici macar primul ciorchine. Probabil sunt un soi mai tardiv sau cu coacere cat de cat medie, dar fata de rosiile timpurii de pe mijloc, am o intarziere de cel putin 3 saptamani la coacere (aproximativ) si ar trebui sa inceapa sa isi schimbe culoarea.
Identic, pentru a pastra frunze de fotosinteza, peste ciorchinele 6 (sau 7) am lasat 2 frunze si am taiat varful.
Si ele au aratat atac de mana, 2-3 pete pe 2-3 frunze, in spate, acolo unde usa nu sta prea des deschisa pe toata inaltimea (putin mai incolo am 2 ladite de compost. se strange multa musca uneori si parca nu vreau muste in sera, aduc boli!) iar in partea de jos am avut proasta inspiratie sa pun fasolica. Nu voi mai pune ever in sera fasolica! Sau mazare! Pot incepe mana prin frunzis foarte dens si mentin o stare de umezeala joasa perfecta pentru dezvoltarea de tot felul de minuni.
Buuun, am si semne usoare de lipsa de fosfor si potasiu, ca si la celelalte rosii (Marmande si Alvaro F1), dar in rest sa-u prezentat impecabil, multumesc Camelia!
Cateva urme de ucaciune care arata cam asa:
Deci? Am reusit sa fiu suficient de explicitaapropos de ceea ce am taiat, carnirea de fapt, alaturi de motivele care mi-au impus asta? Astept vesti :)
Aici traim si aici ne-am dorit sa ajungem pentru a evolua. Tot ce insamna casa si gradina, amenajari, decoratiuni sau materiale - impartasim si pentru altii care nu au unde intreba. Si cu mare placere sfatuim din ce avem, cunoastem, am testat sau experimentat, cu bune si rele.
Se afișează postările cu eticheta carnit. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta carnit. Afișați toate postările
vineri, 11 iulie 2014
Rosii - carnirea sau taierea varfului de crestere - soiul hibrid Alvaro F1
Am ajuns si in faza de carnire, ca atare a trebuit sa citesc si sa
urmaresc cu atentie cam care e starea de sanatate a rosiilor.
S-ar prezenta asa:
1. Despre carnirea la soiul Marmande am scris AICI. Continui cu:
2. Soiul Alvaro F1 este pe toata latura stanga, pus in 2 transe. Carnirea a fost necesara pentru primele rosii, mai in spate, carora le-am urmarit evolutia si o eventuala nereusita. Cum n-a fost vorba sa nu se prinda, dupa o buna inradacinare si 2 randuri de flori - a urmat plantarea celui de-al doilea rand de rosii, in continuare spre casa, in linie. Ca atare acestea ultimele sadite vor suferi taierea de varf mai tarziu. Ce am remarcat a fost ca pe alocuri am avut cateva frunze (2-3 bucati) cu o usoara uscaciune ici-colo dar si o aglomerare de fasolica pastaie, culeasa insa in faza aceea de "fideluta" care insa arunca pe alocuri cate un varf cu care sa se prinda de rosii. Nu mi-a placut ce a iesit cu fasolica deoarece s-a format tufa abundenta joasa, cu o tija amarata, iar varful chiar daca l-am tras usor in jos pe pamant tot nu a ramas pe loc. Cateva din frunze incepusera sa se ingalbeneasca si mi s-a facut teama ca exista riscul din nou sa se strice rosiile:
Ca si inaltime, Alvaro F1 au ajuns la aproape 1,8 m, cu 5 etaje legate si cam fara pierderi din legarea defectuoasa a florilor, destul de egale ca marime si care acum incep sa parguiasca. Al 6-lea etaj ma depaseste pe mine la inaltime (am cam 1,63 m) si este de floare deschisa aproape pana spre varf. Arata cam asa:
Fiind soi hibrid, intr-adevar este unul foarte rezistent, nu am remarcat puncte de mana pe frunze, doar mai putina decolorare si patare in directia unei carente de fosfor si potasiu. Imi pare rau ca nu pot pastra fruct pentru seminte si germinarea de la primavara caci nu vor da randament si productia va scadea notabil. Deocamdata, cum spuneam si despre Marmande, pentru noi si ai nostri este suficient daca se pastreaza fructele si se coc. Carnirea este facuta la fel, peste ultiul ciorchine am incercat sa las inca 2 frunze pentru a solicita hranirea spre varf a plantei.
La anul este posibil sa mai testam un soi F1 si daca totul merge cel putin ca si anul asta, incep plantarea in rasadnita in ianuarie-februarie. Am gasit si in casa locul cel mai luminos deci productia in faza incipienta va fi pe scari, fix in curba :) - geamurile cele mai inalte sunt pe 'casa scarii'!
Urmatorul articol cu detaliile dedicate carnirii este despre unul din modelele Cherry dar habar n-am ce soi si nici clujanca mea nu stie (mi-ai facut-o Camelia!).
S-ar prezenta asa:
1. Despre carnirea la soiul Marmande am scris AICI. Continui cu:
2. Soiul Alvaro F1 este pe toata latura stanga, pus in 2 transe. Carnirea a fost necesara pentru primele rosii, mai in spate, carora le-am urmarit evolutia si o eventuala nereusita. Cum n-a fost vorba sa nu se prinda, dupa o buna inradacinare si 2 randuri de flori - a urmat plantarea celui de-al doilea rand de rosii, in continuare spre casa, in linie. Ca atare acestea ultimele sadite vor suferi taierea de varf mai tarziu. Ce am remarcat a fost ca pe alocuri am avut cateva frunze (2-3 bucati) cu o usoara uscaciune ici-colo dar si o aglomerare de fasolica pastaie, culeasa insa in faza aceea de "fideluta" care insa arunca pe alocuri cate un varf cu care sa se prinda de rosii. Nu mi-a placut ce a iesit cu fasolica deoarece s-a format tufa abundenta joasa, cu o tija amarata, iar varful chiar daca l-am tras usor in jos pe pamant tot nu a ramas pe loc. Cateva din frunze incepusera sa se ingalbeneasca si mi s-a facut teama ca exista riscul din nou sa se strice rosiile:
Ca si inaltime, Alvaro F1 au ajuns la aproape 1,8 m, cu 5 etaje legate si cam fara pierderi din legarea defectuoasa a florilor, destul de egale ca marime si care acum incep sa parguiasca. Al 6-lea etaj ma depaseste pe mine la inaltime (am cam 1,63 m) si este de floare deschisa aproape pana spre varf. Arata cam asa:
Fiind soi hibrid, intr-adevar este unul foarte rezistent, nu am remarcat puncte de mana pe frunze, doar mai putina decolorare si patare in directia unei carente de fosfor si potasiu. Imi pare rau ca nu pot pastra fruct pentru seminte si germinarea de la primavara caci nu vor da randament si productia va scadea notabil. Deocamdata, cum spuneam si despre Marmande, pentru noi si ai nostri este suficient daca se pastreaza fructele si se coc. Carnirea este facuta la fel, peste ultiul ciorchine am incercat sa las inca 2 frunze pentru a solicita hranirea spre varf a plantei.
La anul este posibil sa mai testam un soi F1 si daca totul merge cel putin ca si anul asta, incep plantarea in rasadnita in ianuarie-februarie. Am gasit si in casa locul cel mai luminos deci productia in faza incipienta va fi pe scari, fix in curba :) - geamurile cele mai inalte sunt pe 'casa scarii'!
Urmatorul articol cu detaliile dedicate carnirii este despre unul din modelele Cherry dar habar n-am ce soi si nici clujanca mea nu stie (mi-ai facut-o Camelia!).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)









