Repetitia, despre care am mai amintit, da unitatea unei
gradini. Repetitia se poate referi atat la anumite trepte de vegetatie,
arbusti, tufe sau garduri vii, cat si la flori sau aranjamente florale.
Insa aici este o linie foarte subtire in ceea ce priveste unitatea si
sentimentul de hazard.
Elementele izolate, nerepetitive, folosite pe tot intregul
proiect, dau senzatia de necomunicare, de intrerupere, discontinuitate.
In acelasi timp, repetarea obsesiva a unuia sau mai multor elemente
poate face ca gradina sa para monotona, plictisitoare si neinteresanta.
Repetitia isi gaseste cel mai bine rostul in zona de parcare a masinii, in repetitia materialelor pentru alei sau a materialului pentru mobilierul de gradina dar mai cu seama in jurul gardului si a casei.
repetitia, totodata, poate face delimitarea intre zonele umbroase, de copaci si arbusti inalti, zona de joaca, zona de relaxare sau de luat masa, alaturi de foisorul sau piscina deschisa.
